Refuz*

    Numai rezist..timpul trece atit de repede de parca s-ar intrece la marafon cu cineva..chiar e atit de dificil sa se opreasca putin...dar sunt prea naiva sa cred în asa ceva...prea visatoare..
     Refuz!!!! Mă auzi refuz sa ma maturizez....vreau sa fiu copil..Lăsati-mă să fiu copil..!!! Nu mă tem de greuteti, de probleme, de incercari...dar nu vreau, simplu nu vreau. E mai usor sa fii copil, sa nu asculti parinti, sa crezi ca ei nu inteleg nimic si astazi nu e ca ,,atunci,, , sa faci ce vrei, sa fii singur ca parintii te vor apara. Şi lista poate continua...caci e usor sa fii copil. Chair imi e dor de acele clipe de nevinovatie, de nestiinţa. Vreau sa ma sui pe sanie, vreau sa cad in zapada, sa ma pling mamei ca mi-au inghetat miinele, iar mama sa ma sarute si sa-mi zimbească cu dragoste. Vreau sa astept cu ochii plini de farmeci pe Mos Craciun, spunindui in scrisori ca vreau o iarasi Barbi, sau ceva de genul asta. Vreau sa plec la bunici, so o privesc din jos in sus si sa-i admir miinile chinuite de vremuri. Vreau sa sar in balti de apa, sa-mi se umple papucii cu apa, si sa ma sinta fericita. E straniu , dar ma simteam in al noualea cer de fericire cind simtiam picioarele plutind in apa din papuci. ))
    De ce? el trece, el fuge, si numai amintiri ma mai incalzesc. Chiar imi aduc aminte cum mi-am lipit limba de fier in timpul unui ger, cind mincam in cantitati enorme bomboane, ciocolate, portocale. Cum fugeam la ultimul episod de desen animat preferat..offf....protestez..declar greva...hm...vreau sa fiu copil...LĂSĂŢI-MĂ SĂ FIU COPIL!!!!

Hm...se mai întîmplă..

       A început şi nu s-a mai oprit. Ploaia. De albastru nici nu mai poate fi vorba. Picăturile cad nostalgic pe pămînt, iar acesta geme de durere. Tristeţea şi răcoarea din jur mă asurzeşte.
       Un vînt fredonează pe buzele şi ochi-mi melancolici. Hm...am zîmbit, că nu mă poate ajuta să scap de necaz. Am ieşit în ploaie. Picăturile îmi zdrobesc sufletul rănit. Amintirile mă cuprind, memoriile mă lovesc, ţipele surde sufleteşti aşa şi sar din trecut în prezent. Niciodată nu voi scăpa de ele. Poate ploaia mi-ar spăla durerea? Ea, durerea fie blestemată, visarea cae absurdă fie înecată în uitare.
       Nu am avut nimic în comun, dar m-ai rănit cu jocul tău nemilos, dar drăguţ a fost.. Şi acum singură-singurică în ploaie, înţeleg că nu înţeleg nimic. Aş părea copil naiv, dacă aş spune că sunt deprimată. Dar sunt, ce să ascud, că deja îmi e totuna. Vreau să-ţi spun zîmbind adio şi să plec, să plec departe. Nu pot..Ploaia mă opreşte, îmi promite şi-mi dă speranţe..s-o cred?..posibil...dar tu la fel te-ai jucat cu sufletul meu. Totuli e ploaia , pe care o cred, şi o voi vedea. Mă va ajuta să scap de tine, de dorul pusteitor.
       Oricum.S-a oprit.Ploaia.Gata?M-a minţit, m-a lăsat singura. Şi am rămas singură-singurică lîngă un pămint ud, un cer secat şi o melancolie în ochi... hm..

P.S: Singură sunt în şoc..de pesimismul din text..în genere sunt optimist,si le doresc la toti să fie Chupa_Chups. (sorry o traditie sa termin cu aceste cuvinte)

Sfîntul Vaflentin Şi Vaflentina

          S-ar presupne că dragostea roteşte Pămîntul, da e draguţă ideea , dar ce să facem cu înşelăciunea, făţărnicia, gelozia, minciunele şi tot aşa mai departe. Dar dragostea rămîne mai dragoste, că e frumoasă şi neobşnuită.

    Şi totuşi e Sfîntul Vaflentin şi Vaflentina. XD....şi chiar le doresc tuturor iubire pură, baieţi frumoşi şi Cupidon să vă împuşte în fund în fiecare zi, ca să simţiţi această dragoste.... Haideţi sa iubim şi totul va fi ...... Chupa_Chups .

Noapte. Muzica preferată la minimum, liniştea din jur mă ameţeşte de plăcere, afara se aude numai un vînt şi întregul oraş care doarme. Alături ceaiul care îmi mai şopteşte nişte aburi, şi în cap nişte gînduri absurde. Iătă , spre exemplu, ce ar fi daca am uita de toate probleme pentru o zi doar o zi. Ce ar fi dacă am zimbi mai des?

Mda..îmi pare rău ,dar pesimişti sunt mai mulţi decît optimişti şi pofighişti. Ar fi mai simplu să descrunzi fruntea, să laşi la o parte problemele, certurile, neînţelegerile şi să incerci sa mişti buzele spre urechi..hai incearca..ZÎMBEŞTE!!!..Chiar dacă eşti într-o depresie, sau ai neplăceri după neplăceri, nu te dezamagi, ci gîndeştete doar la faptul ,,totul ce se face se face spre bine,, . Printre altele e chiar devizul vieţii mele... Haideţi sa fim mai optimişti , mai pozitivi şi totul va fi Cupa Chups!!!

P.S. am incercat sa scriu metafore, medatii profunde ca pentru prima oara, dar sorry nu m-am reţinut şi a scris despre ceea ce mă atinge mereu, unde n-aş fi !!!!