вторник

Nu şî şi*

     Eram azi in ,,marşrutcă,, şi o domnişoara foarte modest vorbea cu una de linga dinsa si s-o început ,,al meu ni-o spus ca eu cea mai cea, ca eu is ideal, dar eu chair is ideal, ,,ţîţă am, buze am, cur am,, ,, . Eu intrigată ma intorc sa văd idealul pămîntesc si acum pffffffff o fetişcana de vreo 16 ani cu doua ,,pelimeni,, în loc de buze şi o haină nespală de la Elite (orice baltean care se stimeaza si pretinde sa fie la moda e obligat, e obligat sa cumpere haine de la Elite, chiar daca nu o sa aibă ce mânca vreo 2 săptămîni). .
     În mine nu vorbeşte acum invidia, dar imi pun intrebarea cei asta ideal pentru noi, pentru generatia de acum? Sincer nu mi-a filozofi acum deloc, pentru ca unu nu am timp si doi nu prea mare dorinta de a filosofi ieftin despre valoarea dezvaloare a  vietii in iubire si bla bla bla.
      Eu, totusi cred, ca ideal e ceea ce e simplu, e ceea ce fiecărui place, bucură ochiul si sufletul atât al tău cît si al altora.    
  Cit despre mine, Nu nu-s eu buricu' Pamantului, Nu nu-s eu ideală, Nu n-am eu 90-60-90, Nu n-am eu colectia lu D&G in ganderoba ...Nu si si..Imi place ceea ce sunt, ma simt comod in ceea ce am, sunt fericita pentru ca am ce face, alaturi de cei mai dragi.


              
          
            Credeam mereu shi cred ca orice in aceasta viata are un rost, un al sau rol. Oricum fie acesta o persoana, fie un obiect sau un fenomen fiecare are menirea sa. Cînd eram mica credeam ca orice jucarie, cit de mica sau mare, are un rol ,,primordial,, in vietisoara mea. La un moment dat aceasta s-a transformat in egoism, căci eram sigura ca eu sunt centrul pamintul shi totul se roteste in jurul meu. Imi plăcea aceassta idee la nebunie, pentru că eram un fel de BIG BOSS. Chiar imi aduc aminte ca erau si crize de egoism, acum mii rusine sa-mi aduc aminte de asta, cind intilneam pe cineva si imi formulat in mintisoara mea ,,geniala,, rolul acestei persoana in viata mea. Eram mica, naiva ...insa cu timpul am inteles ca nu eu rotesc pamîntul ,ci el pe mine.
          Totusi, in adolescenta mea tendinta de a evidentia rolul fiecarui lucru mai persista. O vorba aiurea spusa de cineva, o critica in adresa mea, o mina calda amicala, un sfat pritenesc toate am menirea sa in acesta viata. Chiar daca rolul lor e tot atit de mare si durabil ca viata cu balonas de sapun, dar au fost, au trecut prin existenta mea. 
         

Запах сна*

Ночь
Луна,
Ветер у окна...

Тишина

Мой воспоминание,
Твой улыбки,
Твой запах,
Твой взгляд...

Тишина

И снова реальность...

Опять Луна
Опять запах ночи
И сон о тебе..

Нет действии
Нет будущего, только чувства
И сон о тебе...

Устала,
Думаю,
Воспринимаю
И снова забываю...
но опять мечтаю !

Вчера - Ты,
Сегодня - Мы,
Завтра - Только Я..

И 
после ночи
Будет завтра...
С забытом сном.

Тишина 

понедельник

Believe in your dream*

I know one, I can change the world. Yes, maybe this is trivial and childish, but I can. Someone will say that this girl is crazy, fool that it's imposible to change it. Of course, it's not easy. You don't need much much money or relationship(that it's habitual for our country) or degrees from university, it's more simple. You need have a dream. That one start dreaming, because it's very - very fantastical and beatiful. Me , I have a dream ... to change the world with my mind, with my soul.And you, you also can do it, with your smile, with your hapiness. Just believe in you, just believe in dreams. 

четверг

Si eu ... si tu...


Ma pictez pe mine însumi
 Ma transform în lumină
Ma rasfat cu cuvinte
Şi degetele mele
Se prelungesc
si se transforma
În poezie…

Câta lumina se asterne pe hârtie cu o poezie... Este inima, fara care nu s-ar atinge rasaritul si ochiul nu va putea clati frumusetea in roua diminetii. Suna patetic, dar poezia ramâne a fi un lucru inexplicabil pentru fiecare. E ceva deosebit intre cititorul inocent si universul plin de emotii salbatice.
Totusi poezia e un izvor cu propriile aluviuni slefuite de dragoste, moarte, timp, absurditate, absolut. In acest joc plastic de idei si cuvinte se ascunde viata cu cea mai frumoasa spledoare a sa. Si cum spunea Lucian Blaga  ,,Poezia este un vesmânt in care ne imbracam iubirea si moartea,,. Chiar are dreptate , caci virtutia sculptata de vuiet poetic cuprinde toata amaraciunea realitatii, finitele emotii si frumosul neinteles . Acolo gasim catifeaua corolei, amurgul violet, asteptarile in neant, dragostea spre demiurg.
Tot ea ramâne a fi dorul de emotii intacte, materia lichida care modeleaza propria nostra forma. E oscilatia ritmica printe miscarile articulate a cotidianului.
E eternul vesmânt ..in care sunt pictata si eu si tu…

p.s. e ceva deosebit pentru mine, cu toate ca nu scriu poezii (cu exceptia acesteia)...