Credeam mereu shi cred ca orice in aceasta viata are un rost, un al sau rol. Oricum fie acesta o persoana, fie un obiect sau un fenomen fiecare are menirea sa. Cînd eram mica credeam ca orice jucarie, cit de mica sau mare, are un rol ,,primordial,, in vietisoara mea. La un moment dat aceasta s-a transformat in egoism, căci eram sigura ca eu sunt centrul pamintul shi totul se roteste in jurul meu. Imi plăcea aceassta idee la nebunie, pentru că eram un fel de BIG BOSS. Chiar imi aduc aminte ca erau si crize de egoism, acum mii rusine sa-mi aduc aminte de asta, cind intilneam pe cineva si imi formulat in mintisoara mea ,,geniala,, rolul acestei persoana in viata mea. Eram mica, naiva ...insa cu timpul am inteles ca nu eu rotesc pamîntul ,ci el pe mine.

          Totusi, in adolescenta mea tendinta de a evidentia rolul fiecarui lucru mai persista. O vorba aiurea spusa de cineva, o critica in adresa mea, o mina calda amicala, un sfat pritenesc toate am menirea sa in acesta viata. Chiar daca rolul lor e tot atit de mare si durabil ca viata cu balonas de sapun, dar au fost, au trecut prin existenta mea.